Olimpiada de bancuri!

În sala de judecată:
- Linişte! strigă judecătorul. Cine mai face gălăgie va fi trimis acasă de îndată!
- Ura! strigă inculpatul.

- Să vezi că ieri am făcut vreo 10 inşi să fugă.
- Da' cum aşa?
- Eu fugeam în faţă, ei după mine.

Un indian cu capul lipit de pămînt pe o autostradă americană. Turişti curioşi in jurul lui. Indianul:
- Chevrolet... de şapte ani... cu numere de Florida... culoare albă... aripa dreapta lovită... patru feţe palide...
La care turiştii impresionaţi:
- Dumneata auzi atîtea lucruri?
- Da, pe dracu', acu' cinci minute a trecut peste mine.

- Alo, Pentagonul?
- Nu, Patrulaterul!

- De mîine eşti liber! îl anunţă bucuros avocatul pe clientul lui.
- Da, mă bucur foarte tare, n-am ce zice, bombăni deţinutul. Mă chinui vreme de 5 ani să pregătesc o scară de frînghie, 3 ani ca să pilesc zăbrelele şi dumneata îmi vii cu decretul de amnistie tocmai acum, cînd eram gata să evadez...

Deviza avocatului: un om este nevinovat pînă demonstrează că nu mai are bani...

Intră un bărbat distrus într-o cîrciumă şi strigă:
- Toţi avocaţii sînt nişte proşti!
De la o masă se ridică un tip solid şi se apropie de tipul disperat:
- Retrăgeţi-vă cuvintele!
- De ce? Sînteţi avocat?
- Nu, sînt prost!

Dupa sosirea lui Einstein în America, acesta a fost rugat să se aranjeze înaintea apariţiei în public, la care acesta răspunde:
- De ce, oricum nu mă cunoaşte nimeni!
Dupa cîţiva ani, fiind rugat acelaşi lucru, Einstein răspunde:
- Nu mai e nevoie, oricum mă cunoaşte toată lumea!

Un om în deşert vede o fîntînă şi strigă:
- Apă, apă, apăăăăăăă!
Imediat iese unu' din fîntînă şi zice:
- Unde, unde?

- Pînă la urma am ajuns la concluzia că tot mai bine e să dai decît să primeşti.
- Aveţi o gîndire generoasă. Sînteţi filantrop?
- Nu, sînt boxer.

- De ce e atît de agitat tipul de la masa aceea?
- I-a dispărut portofelul.
- De unde ştii?
- E la mine.

Un american venit în Zair se întreţine cu un localnic, povestindu-i despre Statele Unite:
- E o ţară întinsă, nesfîrşită. Dacă pleci dimineaţa din Dallas, seara eşti încă la Dallas!
- Da, şi la noi e la fel, trenurile mai mult se tîrăsc!

- Cîţi ani ai tu, puştiulică?
- Şapte ani şi patru luni, nene.
- Şapte ani? Şi eşti mult mai mic decît bastonul meu!
- Dar bastonul matale cîţi ani are?

Vine la frizer un tip cam chel... avea doar patru fire de păr.
- Păi bine, domnule, şi cum ai vrea să te aranjez?
- Cu cărare pe mijloc, două fire într-o parte şi doua într-o parte.
Peste un timp, îi mai cade tipului un fir şi se gîndeste să-şi aranjaze iar părul:
- Ei, acum cum îl aranjăm?
- Păi aşa şic cu cărare într-o parte...
Cînd rămîne cu 2 fire...
- Păi cu cărare pe mijloc, cum altfel?
Dar îi mai cade un fir... Frizerul:
- În ce parte îl aranjăm?
- Ei, p-ăsta fă-l vîlvoi...

- Ce fel de restaurant e ăsta? Supă nu mai este, tocăniţă nu mai este, salată nu mai este. Adu-mi, te rog, paltonul.
- Nici paltonul nu mai este!

- Tăticule, hai, spune-mi o poveste cu hoţi. Dar una adevărată, îl roagă pe şerif băiatul cel mic.
- Bine, îţi spun: a fost odată un bandit...
- Şi?
- Şi asta e tot.

- Dacă te doare atît de rău dintele acela, va trebui să mergem la un dentist. Sper că nu ţi-e frică?
- Nu, tăticule.
- Bravo, aşa te vreau, curajos! Să ştii că dentistul nu-ţi face nimic!
- Dacă e aşa, ce rost mai are să-l deranjăm?

Văzînd că nici juraţii şi nici judecătorul nu se lasă impresionaţi de pledoaria sa, avocatul recurse la un ultim argument:
- Onorată curte, stimat juriu, vă rog să luaţi în consideraţie faptul că acest client al meu a mai fost condamnat la închisoare de cincisprezece ori şi totuşi aceasta nu l-a ajutat la nimic. Aşa că la ce bun să-l mai condamnăm?

Se duce unul în vacanţă şi îl întreabă pe unul daca sînt crocodili pe-acolo, ăsta îi răspunde că nu. Începe să înoate şi observă nişte pete întunecate în apă, la cîţiva metri de el. Se întoarce la ăla:
- Sigur nu sînt crocodili aici?
- Nu, că le e frică de rechini.

Pe vremea comunismului, două bătrîne discutau de Dumnezeu, în tramvai. Un domn mai tînăr, comunist pesemne, întreabă:
- Măi femeie, de unde ştii că Dumnezeu există? L-ai văzut vreodată?
- Domnule, nici fundul dv. nu l-am văzut, dar ştiu că există...

Prin 1960-70, la o conferinţă tehnică la Moscova, trei oameni de ştiinţă îşi etalau capacităţile în faţa unei audienţe numeroase. Americanul îşi smulge un fir de păr şi cu un instrument dă o gaură transversală prin fir... Toată lumea îl ovaţionează. Americanul dă firul de păr neamţului. Neamţul scoate un instrument şi taie filet în gaura dată de american... Toată audienţa este în extaz. Firul de păr e predat mai departe rusului. Rusul suceşte firul pe toate părţile, îl priveste, apoi scoate din buzunar o ştampilă şi o aplică: Made in USSR.

Un instalator întreabă:
- Dv. sînteţi cea care ne-a solicitat?
- Da, domnule. Cu un an în urmă.
- Atunci înseamnă că nu la dv. trebuia să venim, ci la doamna care ne-a chemat în urmă cu doi ani.